Mario Mundi: „Ca DJ, când fiecare vine să-ți ceară piese, te simți inutil. Practic nu ești lăsat să-ți faci treaba. Dacă ar fi să dau un sfat celor care citesc acest interviu, acela e să nu mai meargă la DJ și să ceară piese. Și eu mai fac asta sau cel puțin făceam, dar am înțeles pe propria piele că nu e deloc confortabil. Mi s-a întâmplat și mie și așa am învățat să gestionez aceste situații, să refuz fără ca omul să se simtă deranjat. Încerc să fiu sincer.”

Relativ introvertit ca fire, Marian Manole vede în muzică abilitatea de a evada într-o lume în care tot ce contează e să te simți bine. În fața publicului, Marian Manole e Mario Mundi. Rămâne Marian Manole în fața colegilor și în lumea de afaceri, acolo unde coordonează un business de familie, pe care a reușit să-l ducă într-o altă dimensiune, cea a digitalului. Ce au în comun „cei trei Marian”? Calitatea umană și mai ales curiozitatea care-l definește, folosită în sensul că e în permanență motivat să descopere lucruri noi, care să-l ajute cândva… de fapt, tocmai această căutare se regăsește și-n numele de scenă, care are o conotație aparte: Mario îi mai spuneau ai lui și prietenii, iar Mundi e inspirat din creația lui Leonardo da Vinci, Salvator Mundi, care l-a impresionat.

„Omul Marian Manole, indiferent că vobim de IT, business sau muzică, e același. Nu port măști în funcție de domeniu, poate doar atitudinea e alta. Ca artist, sunt mai deschis, mai dezinvolt, trebuie să transmit energie și bucurie. IT-istul Marian are nevoie de o conduită profesională aparte, iar asta pentru că interrelaționez cu diverși clienți, e un domeniu tehnic, abordare pe care o am și-n business.”

Dacă i-ar fi spus careva că va ajunge să facă și muzică, probabil ar fi râs. „Mama a încercat, când eram mic, să mă ghideze spre artă, să studiez un instrument, însă în anturajul meu de atunci, arta nu era pentru băieți, așa că nu am avut prea mare tragere de inimă”, mărturisește Marian. Mama sa nu făcea asta pentru că ea ar fi avt vreo legătură cu muzica, ci pentru că voia să-l facă să descopere ce anume îi place, să-și găsească drumul în viață. Și poate că i-a fost de folos, mai ales că până în clasa a XII-a, Marian n-a știut cu exactitate ce anume vrea să facă. Prin clasele V-VIII, voia să aibă o carieră în silvicultură. Avea în familie rude care lucrau în domeniu și i se părea interesant. Apoi, prin clasele IX-XI, își amintește că avea gânduri pentru Academia de Poliție. Totuși, și-a dat seama că rigoarea și disciplina, specifice poliției nu i se potrivesc mănușă, așa că a ajuns în clasa a XII-a și a urmat… trendul. Era elev la mate-info, deja avea calculator acasă și era pasionat de partea de software, simțea că tehnologia va fi în continuă dezvoltare, așa că a ales Informatica.

„Toți au fost surprinși când m-au văzut că m-am îndreptat spre muzică. Nu știu dacă a fost un șoc, însă nu se așteptau. A fi DJ înseamnă să fii sociabil și deschis, ceea ce eu nu reusesc tot timpul. Dar m-au încurajat să explorez latura artistică. M-am regăsit în muzica electronică după ce am început să merg la festivaluri. N-a fost nimic programat, așa a fost să fie!”